sâmbătă, 15 septembrie 2012

2. Vârful Moldoveanu la 44 de ani - 15 septembrie 2012


Participanţi: Marius Prundaru, Andra Prundaru, Mariana Bocanciu şi Ileana Bocanciu.
Chiar dacă nu prea ne plătim cotizaţia şi activăm mai rar, ne place să ne numim încă, membri ai Asociaţiei de Turism Chindia şi cercetaşi ai Centrului Local „Naparis”Pucioasa.
Pregătiţi fiind să începem „Sărbătoarea Fecioarelor” am plecat vineri dimineaţă la ora 8:00 spre Făgăraş. Dând curs indicaţiilor date de vechiul nostru prieten Ică Giurgiu am ocolit Barajul Vidraru, până la intrarea pe Valea Buda. Am parcurs această vale fără probleme până în capăt, ajungând cu maşina chiar până la stâna de jos din Podul Giurgiului, pe la ora 15:30.
Ne-am instalat imediat în stâna cea primitoare, şi deja liberă de mioare, care mai păstra încă mirosul specific. De la stâna de sus oile nu coborâseră încă, aşa că ne-au făcut o vizită, împreună cu ciobanii şi câinii, mai pe înserat.
Sâmbătă dimineaţă la ora 8:00 am plecat în formaţie de trei, către Vârful Moldoveanu, pe marcaj triunghi galben, prin Căldarea Moldoveanu. Traseul a fost plăcut şi nu prea greu, chiar dacă vremea nu a fost grozavă. Până în Curmătura Moldoveanu am avut nori şi vreme calmă, dar fără vânt. De aici însă, s-a pus pe „boaghe” cum zicea prietenul nostru de ieri, ciobanul. Ceaţă, ploaie şi vânt, combinate în fel şi chip, pe măsură ce câştigam altitudine. Nu vedeam vârful, aşa că am fost tare bucuroşi să ajungem mult mai repede decât ne aşteptam, adică la ora 12:15. Sus am găsit două grupuri care ajunseseră înaintea noastră, venite din alte direcţii. În timp ce am făcut poze şi am mâncat câte ceva dulce, precum şi la coborâre pe Culmea Viştea Moldoveanu am întâlnit alte şi alte grupuri, care urcau voiniceşte prin ceaţa destul de deasă uneori.
La coborâre am ales să venim pe triunghi roşu, prin Şaua Orzănele, pentru a ajunge în acelaşi loc de unde am plecat, adică la Stâna de jos din Podul Giurgiului. Din păcate, din cauza ceţii am ratat intrarea şi am ocolit aproape toată căldarea, până când s-a făcut o spărtură şi am zărit clar Stâna de sus (Moldoveanu) şi o cale pe firul unui afluent pe unde puteam coborî în siguranţă. Am întâlnit în sfârşit şi triunghiul roşu iar ceaţa a rămas agăţată de creste, în timp ce noi soseam „acasă” la ora 18:00, unde eram aşteptaţi de mama cu ciuperci calde şi tort de mămăligă.
Cu toate că nu a fost însorită, pentru mine a fost o zi minunată şi mult mai puţin obositoare decât mă aşteptam. Am reuşit iată să-mi îndeplinesc dorinţa şi să-mi aniversez cei 44 de ani pe cel mai înalt vârf al României, pe care nu urcasem încă niciodată.




































































































Un comentariu:

scouty spunea...

Superfain traseul vostru ... uf, tot a ramas un kleber Nocrich pe stalpul depe Moldoveanu? ... hmmm, fetele noastre marcheaza tot!

Ganduri bune de la Sibiu ... aaa, si luati-ne si pe noi, de regula avem parte de vreme buna: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.529571313736347.141998.100000504489587&type=3 :)

PS: stiai ca Theo, un cercetas de-al nostru tocmai a ajuns pe Moldoveanu, via valea Rea, cu bicicleta mountainbike? ... de ce cu bicicleta? don't ask :)

Colții Doicii - 29 ianuarie 2023