sâmbătă, 31 august 1996

ELBRUS - CAUCAZ - august 1996


PRIMA EXPEDIŢIE DÂMBOVIŢEANĂ

PE CEL MAI ÎNALT VÂRF DIN EUROPA

ELBRUS – CAUCAZ – 5642m


CAPITOLUL I – IDEEA


În decembrie 1995, la cea de-a XII-a aniversare a A.T. „Chindia”, l-am avut ca invitat pe David Neacşu, primul român care a ajuns pe vârful Kilimanjaro (cel mai înalt vârf din Africa), cel care a organizat (ulterior) şi prima expediţie românească pe vârful Aconcagua (cel mai înalt vârf din America de Sud). Cu această ocazie am vizionat un film (o casetă video) şi mai multe diapozitive despre expediţia din Africa şi, totodată, am discutat despre viitoarea expediţie pe Mc.Kinley (Alaska), dar răspunsul a fost politicos: „încercaţi cu ceva mai mic, mai aproape, dovediţi că puteţi şi mai stăm de vorbă”.


CAPITOLUL II – PREGĂTIRI


Încă din luna ianuarie am hotărât să atacăm Caucazul pentru cucerirea Elbrusului – 5642m, cel care, prin schimbarea graniţelor politice din fosta U.R.S.S., devenise „cel mai înalt vârf din Europa”, detronând pe „bătrânul” Mont Blanc cu ai săi 4810m.

S-a constituit un grup de iniţiativă format din: Nicu Posta, Geo Badea, Dan Popescu, Marcel Puiu, Ileana Bocanciu, Dragoş Chiţulescu, Florina Mocanu, la care s-au ataşat în următoarele luni: Andrei Tudorache, Sebi Morea, Marius Popescu, Călin Pasere, Adelina Godeanu, Sorin Iosif, Mariana Nistor, Eugen Roşu, precum şi Vali Băcanu şi Adi Defta de la Clubul „Morena” din Moreni.

Momentul oficial al lansării expediţiei a fost corelat cu primirea la Prefectul Judeţului Dâmboviţa, d-l Marin Antonescu, a d-lui Teodor Negoiţă, primul român care a ajuns la Polul Nord, primire care a avut loc pe 31 ianuarie 1996, dată la care celebrul explorator a fost invitat de onoare al A.T. „Chindia”.

Am început căutarea de informaţii, de hărţi, de cărţi, de echipament şi de… sponsori.

De asemenea, am început şi antrenamentele, după care am făcut o vizită medicală complexă, cu ajutorul lui Dan Popescu şi al d-lui doctor Mircea Vlădoianu, care între timp, intrase în lotul lărgit al expediţiei. Ca antrenament, am efectuat în grupe mai mari sau mai mici, următoarele trasee: Cabana Leaota – Vârful Leaota – Creasta Lungă – Valea Rătei (februarie, împreună cu Teodor Negoiţă), creasta Pietrei Craiului (februarie), ecologizarea Peşterii Rătei (martie – împreună cu Teodor Negoiţă), dese tur de căţărare în Munţii Bucegi (peretele Coştilei), Postăvaru, Cheile Râşnoavei, Creasta Cocoşului etc. la care s-au remarcat Geo Badea şi Dragoş Chiţulescu. Tot ei, dar în echipe diferite, au reuşit, în cursul lunii iunie, escaladarea celui mai cunoscut şi mai greu traseu de alpinism (gradul 6B – maxim) de la noi din ţară, celebra „Fisură Albastră” din Peretele Văii Albe – Bucegi.


CAPITOLUL III – LOTUL


În timp ce unii se antrenau sau alergau după sponsori, alţii nu s-au implicat cu nimic în organizare, astfel că în final, după câteva retrageri „spectaculoase” şi o apariţie „de ultimă oră”, lotul a fost alcătuit din:

- VASILE (VALI) BĂCANU – 47 ani – tehnician la IM Mija – domiciliat în Moreni;

- NICOLAE (NICU) POSTA – 41 ani – inginer la COS Târgovişte – domiciliat în Târgovişte

- FLORICA (FLORINA) MOCANU – 34 ani – inginer la SPP Târgovişte (Viforâta) – domiciliată în Geangoeşti:

- ILEANA BOCANCIU – 28 ani – desenator tehnic la Steaua Electrică Fieni – domiciliată în Fieni;

- GHEORGHE (GEO, GHEO) BADEA – 23 ani – student la Facultatea de Geografie a Universităţii „Valahia” Târgovişte – domiciliat în Pietroşiţa:

- LUCIAN (LUC) BĂLAŞ – 19 ani – student la Facultatea de Mecanică a Universităţii „Transilvania” Braşov – domiciliat în Moreni;


CAPITOLUL IV – SPONSORII


La un moment dat, eram în cumpănă: aveam foarte multe promisiuni, dar puţini bani în cont, aşa încât se punea problema renunţării. Dar nu se putea rata acest moment: ÎN CINSTEA „TÂRGOVIŞTE 600”, O ECHIPĂ DÂMBOVIŢEANĂ SĂ AJUNGĂ PE ACOPERIŞUL EUROPEI.

De menţionat că, la un moment dat, această corelare cu „Târgovişte 600”, ne-a adus deservicii, foarte multe firme la care am apelat, spunându-ne că „au dat bani la Fundaţie”. Totodată, am fost frecvent confundaţi cu o altă asociaţie non-profit care a vrut să organizeze o expediţie automobilistică până în Extremul Orient şi a clacat. Pentru cine, încă, nu ne cunoaşte – suntem înfiinţaţi la 15 decembrie 1983 pe lângă BTT Târgovişte sub denumirea de Clubul de Turism „Chindia” şi avem un nume în ţară.

Reuşita acestei expediţii a fost posibilă graţie următorilor:


1. SPONSORI PRINCIPALI:


- BTT Târgovişte

- AUTOMECANICA Moreni


2. SPONSORI FINANCIARI:


- ROMCIF Fieni

- CARALUX PROD. Bucureşti

- Sindicatul Liber „SELUM” Fieni

- DRUMEŢUL SRL Moroieni

- BIROUL NOTARIAL PUBLIC – Tudor Lucian şi Sădean Virginia – Târgovişte

- ROMSILVA – Târgovişte

- PATRANA SRL – Pucioasa


3. SPONSORI MATERIALI:


- CARN ECO Târgovişte – salam, cârnăciori, şuncă etc

- TIMNEEA Runcu – conserve de carne şi pateu

- Întreprinderea de Unelte şi Scule Braşov – 10 pioleţi tip „Nanga Parbat 96”

- Farmacia DAVILA Târgovişte – medicamente

- SPP Târgovişte (Viforâta) – motorină, pelerine de ploaie, rechizite, multiplicare xerox;

- Foto WAR Târgovişte – filme foto

- ROLAND Pucioasa – produse farmaceutice

- BUCEGI Pucioasa – pânză, steguleţe

- DB IMPEX Târgovişte – vodca pentru protocol


4. SPONSORI LOGISTICI:


- PRIMĂRIA TÂRGOVIŞTE – primire oficială la plecare, scrisori de recomandare către Consulatul Rusiei şi Ucrainei, scrisori de recomandare pentru traseu, pliante, insigne, plachete (în colaborare cu Fundaţia „Târgovişte 600”);

- RADIO MINISAT – interviuri în faza de pregătire a expediţiei, la momentul plecării, preluarea informaţiilor „calde” transmise de noi din traseu, interviuri multiple la revenire;

- Redacţia Târgovişte a Televiziunii Române (d-nul Gabriel Degeratu şi d-nul Valentin Popa) – prezentarea momentului oficial de lansare, (ianuarie 96), prezentarea plecării şi sosirii;

- Ziarul DÂMBOVIŢA – ample articole, atât despre fazele de pregătire ale A.T. „Chindia” cât şi de la plecarea şi sosirea în / din expediţie;

- RADIO „D” – colaborarea cu AT „Chindia” la emisiunea „România Pitorească”, interviuri la plecare şi la sosire;

- CRUCEA ROŞIE Dâmboviţa – multiplicare xerox, transport întoarcere;

- NEST Târgovişte – ofertă transport auto;

- MONDOTRANS Târgovişte – ofertă transport auto;

- MITROPOLIA Târgovişte – Preot Bănescu – slujbă de binecuvântare la plecare;


5. PRIETENI, OAMENI DE MUNTE, COLEGI:


- RĂZVAN PETCU – alpinist, clubul „Floare de Colţ” Bucureşti – diapozitive din Caucaz (februarie 1995), informaţii;

- ANDREI BELEAUA – alpinist – Bucureşti – informaţii;

- DAVID NEACŞU – alpinist – Bucureşti – informaţii, speranţe;

- TEODOR NEGOIŢĂ – explorator polar – Bucureşti – informaţii, echipament, încredere;

- CRISTI DRAGOMIR – alpinist – Craiova – hărţi, informaţii, echipament;

- DUMITRU CHIŢANU – alpinist – Bacău – hărţi, pliante, informaţii;

- IOAN HEINZ – speolog – Reşiţa – echipament;

- ADI BÂLGĂR – speolog – Drobeta Tr. Severin – echipament;

- ALEXANDRU COVACI – alpinist – Baia Mare – echipament;

- PAUL ENACHE – alpinist – Braşov – echipament, informaţii;

- IONEL DAVID – alpinist – Comişani – echipament – informaţii;

- VICTOR RAICU – instructor turism – „Bucur” Bucureşti – ajutor logistic transport;

- MARIUS GANE – alpinist – Bucureşti – echipament;

- ADI DEFTA – alpinist – Moreni – informaţii, echipament;

- DORU DEACONESCU – Şef Salvamont Dâmboviţa – echipament, încredere;

- AUREL BOLEA – membru Salvamont Dîmboviţa – echipament;

- MIHAI MANEA – (fost) membru Salvamont Dîmboviţa – echipament;

- MIRCEA VLĂDOIANU – medic – consultaţii de specialitate;

- EUGEN IONIŢĂ – „Profesorul” – multiplicare pe calculator;

- VIOLETA SPRINCEANĂ – sponsori;

- MADI POPESCU – sponsori, multiplicare xerox;

- MARCEL PUIU – documentare, logistică, multiplicare, cooptare sponsori, echipament;

- PETRICĂ PORUMB, NAE GORAN – sprijin logistic;

- DORU BUCURA – cooptare sponsori, multiplicare materiale;

- Şefii celor 4 membri salariaţi care au mai „închis ochii” la insuficienţele lor din perioada de pregătire a expediţiei;

- Întregul personal al BTT Târgovişte – sprijin logistic acordat zilnic;

- Serviciul Paşapoarte Dîmboviţa, Subredacţia Dîmboviţa a Radio România Actualităţi;


Le mulţumim tuturor!

Ei sunt baza aisbergului, iar noi cei 6 vârful, adică ceea ce a văzut lumea.

Aproape tuturor sponsorilor le-am promis fotografii „de pe vârf”, cu sigla sau emblema lor. Nu am reuşit fotografii „de protocol” decât în localităţile Chişinău (momentan filmul e dispărut), Elbrus (circa 200m – punct de plecare spre zonele alpine), refugiul Priot 11 (4200m altitudine), şi la Stâncile Pastuhov (4800m). Pe vârf (5642m) a ajuns numai Geo Badea (alţi doi membri ai echipei erau pe la 5200m – la circa 3 ore de mers), care a fotografiat borna de beton cu o placă metalică, rucsacul său, beţele de schi şi mănuşile. Pe rucsac a pus pliantul cu „Târgovişte 600” şi o siglă a Radio Minisat, pe care era scris „A.T.Chindia – BTT Târgovişte – august 1996”, singurele pe care le-a putut căra (la altitudine mare, orice 100 g în plus se „simte”, în condiţii de aer rarefiat, viscol şi temperatura scăzută).

Această fotografie e dovada că el a ajuns pe vârf şi că expediţia a reuşit. Expediţia a fost mediatizată în presa locală (ziarele Dîmboviţa şi Jurnal de Dîmboviţa), radio local (Radio Minisat, Radio „D”), radio central (Radio România Actualităţi şi Radio România Tineret) şi Televiziunea Română (TVR 1 – emisiunea Actualităţi).


CAPITOLUL V – EXPEDIŢIA, ÎN TIMP ŞI SPAŢIU


1 august 1996


ora 10:00 – întâlnire la BTT;

ora 11:00 – primire la Primăria Târgovişte;

ora 12:00 – slujba religioasă la Mitropolie;

ora 12:30 – conferinţă de presă;

ora 13:30 – plecarea din Târgovişte;

ora 19:00 – plecarea din Bucureşti (tren);


2 august 2006


ora 08:43 – sosire la Chişinău;

ora 12:34 – plecare din Chişinău (tren);

ora 17:20 – sosire la Odesa (probleme cu biletele de tren şi cu cazarea, toate rezolvate graţie unei femei deosebite, Lenuţa din Moldova);


3 august 1996


ora 10:58 – plecarea din Odesa (pe parcursul a 27 de ore de mers cu trenul, diverse momente, în general plăcute);


4 august 1996


ora 14:30 – sosirea la Rostov pe Don (aceleaşi probleme ca şi la Odesa – schimbare valută, cumpărare valută – rezolvate cu ajutorul altei femei deosebite, Tania, rusoaică din Osetia de Nord)

ora 19:36 – plecarea din Rostov pe Don;


5 august 1996


ora 04:10 – sosirea la Mineralnîi Vodî (aceleaşi probleme de orientare în gări, de schimbare tren, cumpărat bilete, rezolvate cu ajutorul lui Igor, alpinist din Crimeea);

ora 06:45 – plecarea cu autobuzul din Mineralnîi Vodî (au apărut filtrele de poliţie, de armată, care verificau actele şi bagajele – eram doar la 100-200km de Cecenia – dar nu avem probleme, datorită aprobărilor date de Consulatul Rusiei;

ora 9:00 – sosire la Nalcik – capitala republicii Kabardino-Balkare;

ora 10:00 – plecarea cu un autobuz de tip vechi (numit de noi „cataragă”) spre Valea Baksanului, lungă de 100 km, ce duce în inima muntelui;

ora 13:00 – sosire la Itcol, la 6 km de fundul văii (coborârea noastră aici propusă de o rusoaică, Nataşa, bibliotecară la hotel Itcol, care ne-a „înfiat” pe toată perioada şederii noastre în zona montană: ne-a ţinut bagajele la ea în cameră, ne-a aranjat montarea corturilor la o prietenă a ei în curte – în apropiere de hotel – ne-a „aranjat” la centrala termică pentru duş, ne-a făcut ceai cald şi supă fierbinte de câte ori a fost nevoie, ne-a dat documentaţie, informaţii, scrisori de recomandare şi echipament; toate acestea, dragi prieteni, FĂRĂ BANI! UN OM EXTRAORDINAR!)

ora 15:00 – drumeţie până la Terskol (3km) şi Azau (7km) la baza telecabinei;


6 august 1996


începem aclimatizarea cu urcarea vârfului Ceghet (3761m) şi cu vizualizarea crestelor principale ale masivului: Nakratau, Donguzorun, Uşba, Şelda etc;

întâlnire cu un grup de trei francezi conduşi de ghidul Saşa;

unii din noi au deja probleme;


7 august 1996


vrem să atacăm Vârful Kogutai (3891m), dar ploaia ne strică planurile; telefonăm în ţară;


8 august 1996


plecăm toţi şase la refugiul Priot 11 – 4200m, luăm o telecabină de la 2300 la 3000m, apoi alta până la 3500m, apoi un telescaun până la 3750m şi intrăm pe gheţar; în aceeaşi zi urcăm, fiecare cât poate, la 4500 – 4800m;


9 august 1996


diverse probleme: lipsa poftei de mâncare, senzaţii de vomă, constipaţie;

vremea e rea pe vârf, a fost atins numai Vârful de Est – 5633m, de către un grup de francezi, conduşi de mulţi ghizi ruşi;

refugiul (200 locuri la cazare, bar, bucătărie, sală de mese, administrator, femeie de serviciu, preţ cazare: 6-10 dolari/noapte) este plin de alpinişti francezi, englezi, americani, spanioli, portughezi, croaţi, norvegieni, suedezi, coreeni şi bineînţeles ruşi;

încă o dovadă că vârful e cel mai înalt din Europa;


10 august 1996


ora 02:30 – Geo încearcă un prim atac alături de alte grupe de alpinişti; vremea e foarte rea, renunţă;

- datorită unor probleme de sănătate, Ileana, Florina şi Nicu coboară, urmând ca pe cazarea plătită pentru ei să mai rămână ceilalţi trei băieţi încă o noapte, pentru atacul decisiv;

- în noaptea următoare vremea se schimbă radical (viscol, ceaţă, zăpadă de 30-40 cm) încât toate grupurile din refugiu sunt nevoite să renunţe la vârf;


11 august 1996


- Geo, Vali şi Luc coboară de la refugiu;

- Ileana, Florina, Nicu merg până în localitatea Elbrus, pentru fotografii „de protocol” apoi puţin pe Valea Kogutai;

- seara, atmosfera e deprimantă, tensionată;

- au trecut 10 zile, în general apare dorul de casă, foarte greu de controlat din punct de vedere psihic;


12 august 1996


- plecăm pe vârful Kogutai, prin poiana Narzan; Geo prinde poteca „clasică”, pe vale şi ajunge pe vârf (3891m), ceilalţi rătăcim prin pădure, apoi urcăm pe o vale seacă, greu accesibilă, până la 3750m;

- vedem clar Elbrusul, fără pic de nor, scăldat în soare;

- hotărâm încă un atac decisiv: ORI, ORI!

- incident stupid la 3750m;

- seara puţin tensionată până stabilim CÂŢI şi CINE urcă;


13 august 1996


- urcă cei patru băieţi, fetele rămân să dea telefon;

- ora 19:00 – deja dormim după o cină bună;


14 august 1996


- ora 02:30 – deşteptarea;

- ora 03:15 – plecarea;

- mergem eşalonat încă de la început, pe o vreme bună, cer înstelat, vânt slab;

- la 4500m, Luc se retrage, urcând ulterior (după odihnă) până la 5000m;

- Geo e deja la 5100m, când Nicu şi Vali fac o mică pauză la 4800m;

- ora 07:00 – răsare soarele din spate, dar apar viscolul şi gerul;

- ora 08:30 – Geo Badea ajunge cu greu pe cel mai înalt vârf al europei, Elbrus – Caucaz – 5642m;

- ora 10:00 – la întoarcere îi preia pe Nicu şi Vali de la 5200 – 5250m, din buza şeii şi coboară împreună;

- coborârea e la fel de dificilă, din punct de vedere al aclimatizării, ca şi urcarea;

- ne odihnim ceva la refugiu, după care coborâm obosiţi, dar fericiţi;

- seara, bem şampanie, alături de Ileana, Florina şi Nataşa;

- plănuim intrarea pe Valea Adîl-Su;


15 august 1996


- Geo, Luc şi Vali, care vor escaladă pe gheaţă, devin ezitanţi la vederea vremii închise;

- hotărâm întoarcerea acasă;

- ora 12:00 – plecarea din Itcol;

- ora 14:00 – sosirea la Nalcik;

- ora 16:30 – plecarea cu autocarul la Rostov pe Don (600Km); alte filtre de poliţie şi armată;


16 august 1996


- ora 06:30 – sosire la Rostov pe Don; aceleaşi mari probleme la procurarea biletelor;

- un prim bilanţ financiar-contabil, câteva discuţii neprincipiale, vizitarea oraşului în grupe de câte doi;

- ora 17:30 plecarea din Rostov pe Don;


17 august 1996


- ora 20:30 – sosirea la Odesa;

- ora 22:30 – întâlnirea cu Lenuţa căreia îi dădusem telegramă;


18 august 1996


- ora 06:00 – plecare acasă la Lenuţa, la Nicolaevskaia (25 km de Odesa) cu autobuzul;

- ora 07:30 – sosire la Nikolaevskaia – vizită prin sat, baie la liman, votcă, peşte prăjit, vin, struguri, bar, discotecă, un adevărat răsfăţ, după zile întregi de oprelişti; oameni foarte săraci, dar foarte primitori;


19 august 1996


- ora 01:00 – plecarea din Nikolaevskaia;

- ora 04:30 – sosirea la Odesa;

- ora 08:30 – plecarea cu autocarul la Chişinău;

- ora 12:00 – sosirea la Chişinău;

- ora 16:00 – plecarea cu trenul spre Bucureşti;


20 august 1996


- ora 06:00 – sosirea la Bucureşti; surpriză: în urma telefonului nostru suntem aşteptaţi de Petrică Porumb cu maşina Crucii Roşii Dâmboviţa;

- ora 08:00 – BTT Târgovişte – flori, şampanie, poze, pupături, scurte povestiri, primire oficială, bucurie şi păreri de rău;


CAPITOLUL VI – CONCLUZII


Reuşita expediţiei este dedicată:

- familiilor noastre care ne-au dus grija şi dorul, timp de trei săptămâni şi ne-au înţeles năzuinţele;

- oraşului Târgovişte la a cărui aniversare ne-am adus şi noi un mic dar reprezentativ omagiu;

- unor prieteni, membri ai AT „Chindia”, morţi în perioada 1983-1996: Ilie Boboacă, Ben Diaconeasa, Adrian (Goe) Trică, Cornel Răducanu;

- unor prieteni, pasionaţi alpinişti, membri ai expediţiei româneşti pe Nanga Parbat – Himalaia, morţi în luna iunie 1996, acoperişi de avalanşă: Răzvan Petcu şi Gabi Stana;

- instituţiilor, firmelor, sau persoanelor fizice care ne-au ajutat;

- Asociaţiei de Turism „Chindia”, ca organizatoare şi participantă prin membrii ei: Geo, Nicu, Ileana şi Florina, la această expediţie;

- Clubului Alpin „Morena” din Moreni, ca participant prin membrii săi Vali şi Luc;


CONCLUZIA FINALĂ


EXPEDIŢIA A REUŞIT!

Reuşita ei ne îndeamnă şi ne dă dreptul de a cuteza şi mai sus. Încercăm să intrăm în „Top 7” – topul alpiniştilor care au reuşit escaladarea celui mai înalt vârf de pe fiecare continent.

Ce ne trebuie?

Antrenament, echipament, documentaţie şi ambiţie din partea noastră, a întregii asociaţii şi sprijin financiar sau material din partea prietenilor şi a sponsorilor.


Aşteptăm veşti pe adresa noastră: ileanachindia@yahoo.com.


Ileana Bocanciu, Nicu Posta

30 august 1996



ELBRUS - CAUCAZ - august 1996 - Fotografii











Colții Doicii - 29 ianuarie 2023