Participanţi: Marius Prundaru, Andra Prundaru, Mariana Bocanciu şi Ileana Bocanciu.
Chiar dacă nu prea ne plătim cotizaţia şi
activăm mai rar, ne place să ne numim încă, membri ai Asociaţiei de Turism
Chindia şi cercetaşi ai Centrului Local „Naparis”Pucioasa.
Duminică dimineaţă, am continuat
cu nădejde „Sărbătoarea Fecioarelor”, intenţionând parcurgerea canionului Văii
lui Stan.
După ce ne-am strâns
toate lucrurile din stână şi am făcut curăţenie, ne-am retras de pe Valea Buda
(vale pe care se construiesc patru lacuri de acumulare şi o microhidrocentrală,
ca şi pe alte văi de munte – vezi Ialomiţa sau Capra).
Am ocolit lacul Vidraru
pe partea cealaltă, trecând pe lângă Cabana Cumpăna. Pe aici drumul este neasfaltat
şi destul de prost, cu multe denivelări şi gropi. Odată ajunşi înapoi la tunel,
am coborât cei 2 km şi am lăsat maşina în curba largă, la intrarea pe vale,
alături de alte vreo 5-6 maşini, parcate tot acolo.
Ne-am luat bagaje uşoare,
ca pentru o tură de 4-5 ore, dar nu am uitat de hainele de ploaie pentru că
vremea era tot închisă şi nu anunţa nimic bun.
Am plecat la ora 13:30,
în ritm lejer. Andra în faţă, fluierând, apoi Marius, iar eu în spatele mamei,
supraveghindu-i paşii, pentru că dacă eu urma să împlinesc peste două zile 44
de ani, ea va împlini la iarnă 73!
În prima parte valea este
uşoară şi întâlnim doar câteva scări mici, pe care le trecem fără probleme. Apă
este puţină, ca peste tot în vara asta...
Dăm totuşi de o
salamandră, de care un bebeluş purtat în marsupiu se arată foarte interesat.
Încep să apară scările
mai mari şi mai abrupte, valea să se îngusteze iar cascadele să ne bucure
privirea. Traseul este refăcut anul acesta şi graţie celor care au lucrat aici este refăcut foarte bine. Se vede că oamenii au muncit cu pasiune şi cu răspundere.
Au făcut o treabă absolut minunată. Nu zic că traseul este uşor. Dar pe toate
porţiunile dificile, traseul este prevăzut cu cablu suplimentar de via ferata,
astfel că dacă ai cea mai mică reţinere, poţi veni echipat cu ham şi lonje,
pentru a-l străbate în perfectă siguranţă.
Pentru echipa noastră, cu
media de vârstă de 43 de ani (Andra are 12 ani) nu au fost probleme deosebite,
iar obstacolele au fost depăşite rând pe rând, cu atenţie şi voinţă.
Vechiul baraj din capătul
văii marchează ieşirea propriu-zisă din canion, poteca continuând de astă dată
în urcuş pronunţat prin pădure. Am sosit peste circa un sfert de oră la poiană
şi odată cu noi şi ploaia. Din poiană am făcut mai bine de o oră până înapoi la
tunel, unde Marius, mai repede de picior, ne aştepta deja cu maşina pregătită
şi bujiile curăţate.
Obosiţi, transpiraţi şi
plouaţi, ne-am schimbat imediat cu haine uscate şi ne-am reluat locurile în
maşină, având încă în minte frumoasele imagini şi puternicele impresii trăite
în canionul Văii lui Stan. Traseul a durat patru ore şi jumătate.
Un comentariu:
vrem si noi :)
pus pe lista!
te rog da de veste cand mai faceti chestii din astea faine sa venim si noi :)
radu
scouts.ro--
Trimiteți un comentariu