LA RĂTEI - noiembrie 2007

PERIOADA: 10-11 noiembrie 2007

PARTICIPARE: Radu Piţigoi şi Verga Mihaela (profesori la Universitatea Spiru Haret şi Universitatea Bucureşti), 3 prieteni ai lor, 2 studenţi de la Universitatea Spiru Haret, Cătălina Posta, Ileana Bocanciu

DESFĂŞURARE:

Sâmbătă 10 noiembrie 2007 am sosit la Centrul de Vacanţă „Vânătorul” Dobreşti, unde am fost cazaţi confortabil într-o cameră încălzită. După ce am mâncat consistent, ne-am echipat şi am pornit cu una dintre maşini, o Dacie Papuc carosată, cu tracţiune pe patru roţi, care ne-a dus prin zăpadă, până la poteca spre Peştera Rătei. Aici am găsit pe paznic, unul dintre fraţii Coţofană, o veche cunoştinţă, care ne aştepta, anunţat fiind că sosim.

După ce ne-am lăsat aici cele câteva lucruri inutile în peşteră am dat startul la ora 12:00. Am parcurs traseul obişnuit: Galeria de Incendiu – Săliţa de Popas – Galeria Meandrelor – Galeria Marianne – Galeria cu Argilă – Toboganul – Sala Prăbuşită – Sala Titanilor (popas pentru masă) – întoarcere prin Galeria Nouă – Galeria Dreaptă – Confluenţa Seacă – Galeria cu Gururi – Săliţa de Popas – ieşire. Tot parcursul a durat şase ore, astfel că la 18:00 eram înapoi afară, în condiţiile în care nivelul apei a fost foarte scăzut iar echipa omogenă şi echipată. Am văzut din păcate din nou multe grămezi de şlam (mai ales în Galeria cu Gururi) precum şi însemnări pe pereţi! Păcat!

Am revenit în tabără în jurul orei 19:30, după ce am mai stat o vreme cu paznicul la o ţuică fiartă şi un ceai. Camera era încălzită, dar din păcate lângă noi erau cazaţi nişte tineri extrem de gălăgioşi care nu ne-au lăsat să dormim toată noaptea.

Duminică 11 noiembrie 2007 Pe o vreme splendidă, am plecat (mai puţin Cătălina care a fost nevoită să se retragă mai devreme) spre Cheile Orzei. Zăpada proaspătă ne îmbia la drum aşa că am profitat de vremea minunată. Barajul era evident închis, aşa că ne-am întors şi am trecut peste Orzea, ajungând la Scropoasa în jurul orei 12:00. După o pauză de un ceai fierbinte, oferit de noii proprietari ai cabanei am revenit la Vânătorul şi după ce ne-am făcut bagajele, ne-am îmbarcat pentru plecare. Dar se pare că bucureştenii nu erau aşa grăbiţi să ajungă acasă, astfel încât, fiind toţi şi cam înfometaţi, le-am propus să ne oprim la un restaurant din Fieni. Habar nu aveam că în oraşul meu poţi mânca aşa ieftin şi bine!

A fost o tură frumoasă, fără problemele şi grijile organizatorice inevitabile pe care le-am avut în ultimele (cel puţin) şase ture...

12 noiembrie 2007