sâmbătă, 26 februarie 2005

TESTE LA FRIG - Fragment 25-26 februarie 2005

VINERI 25 Februarie 2005  ( ziua a X-a )

Ora 7:00 – azi e prima DIMINEATA! În jur totul e sticla, sunt – 16 grade C si soarele îsi arata în sfârsit fata. Ni se ia TPT-ul si probe din gât. Azi as vrea sa scoatem putin sacii la soare, poate se mai usuca.

Ora 10:00 – vine televiziunea, dar noi suntem preocupati mai degraba de pregatirea mesei si de aranjarea corturilor;
Ora 14:30 – plecam pe rând spre Costila, pe marcaj, numarând stâlpii. Vremea este înca foarte buna, vizibilitate maxima. Mergem circa o ora, dupa care ne întoarcem pentru a pregati traditionala supa concentrata. Din pacate, odata cu seara, ceata si viscolul cu care eram obisnuiti, revin în forta.
Ora 19:00 – La Catalin, lipim etichete pe probele de saliva si sa luam telefoanele de la încarcat. Apoi,  aflam o veste teribila ! Barbatul cu placa de snowbord si fetita lui (cu care Marius vorbise la ora 14:45), nu ajunsesera înca la Omu. Reusisera doar sa dea alarma acasa, cu un ultim suflu al telefonului. De acum încolo, lucrurile încep sa se precipite, atmosfera se tensioneaza din clipa în clipa.
Ora 20:30 – Razvan si Marius hotarasc sa plece spre Omu. Afara sunt conditii groaznice.
Ora 21:30 – în jurnalul meu, încep o pagina pe jumatate rupta… nu sunt superstitioasa, dar inima mi se strânge dureros. Fetita are în jur de 9 ani…
Ora 22:30 – Eu, Lili, Nicoleta si Ioana, pleacm în întâmpinarea baietilor, care se pare ca au nevoie de un reper, pentru ca au ramas fara lumina. Mergem în sir indian, pret de sapte stâlpi. Aici ne oprim pentru ca nu mai dam de nici un marcaj. Baietii ne suna si ne spun ca sunt undeva în zona Cerdacului, (deci mult mai departe decât ne imaginam), au pierdut marcajul si vor sta pe loc pâna dimineata, pentru a nu se rataci si mai tare. Nu ne-a picat prea bine vestea, dar am hotarât întoarcerea. Ne încurcam în propriile noastre urme si abia reusim sa ajungem pe bâjbâite înapoi la corturi. Atmosfera este din ce în ce mai tensionata: vestea anterioara ca tatal si fetita au fost gasiti a fost infirmata, în plus, cei doi meteorologi de la Omu, George si Radu, plecati tot în cautarea celor doi, s-au ratacit si ei în zona Cerdacului, reusind cu mare greutate sa ajunga înapoi la statie. Echipa de la Salvamont Dâmbovita plecata din Pestera s-a întors si ea la baza.

SÂMBATA 26 Februarie 2005  ( ziua a XI-a )

Ora  0:00 – Bip…
Ora  0:30 – Bip…
Ora 1:00 – Bip… si tot asa, din jumatate în jumatate de ora, pentru ca baietii sa nu adoarma si sa ne confirme ca totul e în regula… minutele se târasc greu; suntem toti la Catalin, nelinistea si oboseala plutesc greu în aer;
Ora 4:00 – vorbesc cu Mihai,  care se afla la Cabana Leaota, împreuna cu alti 6 colegi de club si trei prieteni din Bucuresti si vor sa plece în traditionala traversare „Negru Voda” din Leaota în Bucegi. Îi spun pe scurt ce se întâmpla în zona noastra si îl rog din suflet sa aiba grija mare si sa ia cea mai buna decizie pentru ei toti, chiar daca asta înseamna întoarcerea…
Ora 7:00 – îl aud pe Razvan strigându-l pe Marius. Ies din cort si îi sun, spunându-le ca sunt foarte aproape de noi, din moment ce îi pot auzi. În mai putin de 5 minute, apar din ceata groasa, cam rebegiti dar totusi voiosi, dupa o noapte petrecuta în zapada.
Ora 8:00 – Mihai îmi da un mesaj ca s-au întors de pe Vf. Românescu. A fost cea mai buna decizie. M-am mai linistit putin, dar gândul tot la fetita îmi este…
Ora 9:30 – În timp ce ne luam paramertii (tensiunea, pulsul si temperatura), primim si vestea: tatal si fetita traiesc! Toata lumea chiuie de bucurie, eu însa nu ma pot relaxa. Televiziunea PRO TV anunta deja, ca pe o victorie personala, faptul ca o fetita de 10 ani a supravietuit o noapte în zapada. Cât de agresiva poate fi mass-media! Cine stie cât va mai dura pâna când copilul va fi într-adevar în siguranta, la caldura, în bratele mamei… Echipa salvamont urca în cautarea celor doi. Îi dam lui Roco termosul nostru de 2 litri, plin cu ceai fierbinte. La Catalin e foiala mare; care mai de care îsi da cu parerea… La nemultumirea lui Teo, ca Razvan si Marius au facut si ei o noapte în zapada, cineva întreba candid: „da’ cine i-a pus sa se duca?” Cu siguranta acea persoana nu avea copii. Nu stiu sigur ce l-a determinat pe Razvan sa plece. Cred ca spiritul lui de om de munte, obtinut prin educatie. Pe Marius însa, stiu sigur ce l-a determinat sa se duca: gândul la cei doi copii lasati acum acasa, pe care i-am luat si noi, de foarte mici pe munte.  
Ora 15:00 – vestile sunt contradictorii: „I-au gasit, nu i-au gasit, i-au scos, nu i-au scos…” Sunt deja 24 de ore de când cei doi au trecut pe aici. Marius: „Sa stai sa astepti ziua, în lapte, lapte… Beam apa din mustatile înghetate si rontaiam ca soarecii o nuca de cocos!” 
Ora 16:00 – încep sa coboare salvatorii. Copilul e dus în spate de un salvamontist. În dreptul nostru fac un scurt popas. Recuperez termosul, iau fetita de mâna si i-o prezint lui Teo: „Uite, domnul Teodor are nevoie în expeditiile sale polare din Antarctica, de fetite care dorm în zapada. Ce parere ai?” Râde fericita, dar putin încurcata de situatia în care se afla. Ochii îi lucesc în lacrimi de sub caciulita plina de promoroaca, când o întreb daca a vorbit cu mami… Apoi, din nou sus în cârca si la drum. Pâna la Babele mai fac cel mult o jumatate de ora. Ultimul apare tatal. Este singur, merge greu si vizibil afectat. Sunt convinsa ca a facut absolut totul ca sa-si protejeze copilul, care arata foarte bine dupa o noapte în zapada. Au fost corect echipati, cunosteau muntele, dar odata cu lasarea cetei au fost imobilizati. Multa lume l-a acuzat pe tata ca a fost iresponsabil, expunându-se inutil.  Parerea mea e alta: cred ca este un parinte care vrea sa insufle si copiilor sai dragostea pentru munte. Îl înteleg.
Ora 19:00 – se urmaresc stirile. Despre actiunea noastra se prezinta amanunte pe TVR1, TVR2, Antena1, Prima TV, PRO TV. Marius si Catalina primesc o multime de telefoane si mesaje de felicitare.
Ora 22:10 – E timpul sa recuperam noaptea nedormita. Afara e o ceata s-o tai cu cutitul… Adorm linistita cu gândul la copii. La fetita cea curajoasa si la copiii mei cei nazdravani, cu totii aflati în acum caldura casei. Oare ce le va rezerva viitorul ?...

Ileana Bocanciu




























Niciun comentariu:

Colții Doicii - 29 ianuarie 2023