Îmi doream demult să ajung pe Creasta Morarului şi măcar pe unul dintre vârfuri, dacă nu chiar pe Acul Roşu, să scriu şi eu în celebrul caiet ascuns în bidon.
Şi pentru că cel mai greu era să găsesc timpul necesar precum şi pe cineva care are răbdarea să meargă în ritmul meu, iata-mă plecând doar cu Marius, pe 11 iunie 2012, de la Staţia Meteorologică Vârful Omu.
Primul obstacol l-am coborât în rapel, pe de o parte pentru a uşura rucsacul de echipament şi pe de altă parte pentru a ne obişnui puţin cu filatul corzii... Mergând la bunul simţ, am ajuns pe sub Acul Crucii dar nu am urcat pe el.
Pe Acul Roşu am urcat fără probleme. La fisura finală eu am cerut asigurare în coardă. Sandalele Teva îşi fac treaba de nu se poate! Am semnat desigur în caiet.
Am coborât în rapel tot fără probleme.
Ne-am întors la Vârful Omu pe acelaşi traseu şi ne-am luat rămas bun de la George şi Radu.
Pentru data viitoare, mi-am promis să facem traseul ăsta şi cu copiii...
